joi, 22 mai 2014

Compromit dar ma tratez- stadiile rosu, violet si negru

Acest articol este o scuza jenanta  la adresa celor care nu isi urmeaza visele, glorificand pretexte "circumstantiale" si absorbind fumul sperantei ori deznadejdii miracolelor. Eu sunt acela.

Stadiul Rosu: te scalzi in ape tulburi. Poate ai fost inselat, tradat de prieteni, abandonat de familie sau in plan profesional promovarea aia nu mai apare. Te zbati sa demonstrezi contrariul lumii si  incerci sa incaleci sistemul. Acesta este stadiul in care vei considera ca inca mai poti face un loc mai bun din Romania. Resursele au disparut, insa motivatia licareste in ochiul tau pentru ca ai auzit povesti despre oameni care au strans din dinti, si-au sters sangele de pe fata  si noroiul din par si au mers mai departe.

Aceste povesti au fost tratate chimic in asa maniera incat sa reziste peste ani. Nu sunt lipsite de E-uri sau conservanti, iar prin rebrand-uire  s-au transformat in basme cinice. Aspectul nemuritor incepe sa fie alterat si vocea sa iti tremure cand stai la coada la Sala de Urgente sa te trateze de prea multa visare, cand faci plangeri la Sectie pentru deposedare de curaj, cand pici examenul din Amfiteatrul Vietii pentru ca  ai lucrat si nu ai avut prezente, ai invatat dar nu ai cumparat cartea, ai furat dar nu ai impartit frateste.

Stadiul Violet: spume la gura si irizatii in orbite. Premizele sunt cele ale stadiului Rosu, doar ca de aceasta data pe  fundal se aude coloana sonora a unei arii simfonice. A se deduce misterul neelucidat, intriga suculenta, privirea descumpanita, motivul razbunarii si cel mai important al pactului cu tenebrele. Poate greseala omeneasca este ca incearca sa inteleaga de ce, insa  starea general conflictuala si selectia naturala impiedica intr-un mod absolut firesc ca toate visele sa fie  implinite in armonie pe planta.
Sa intre subiectii de sacrificiu! Sunt generatii care  trebuie sa asimileze schimbarea si sa o imbratiseze ca pe un rau necesar. Sunt marginalizati care trebuie  sa se supuna normelor societatii  pentru a nu fi exclusi. Sunt persoane care efectiv nu reusesc sa se adapteze oricaror conditii si daca sunt putin inspirate, nici nu isi vor dori vreodata asta.

Dupa toate lectiile de viata invatate, dupa toata supa mancata din farfurie, dupa tocit toate pragurile de sus ale usilor vine momentul in care vei lua decizia: ma razbun sau ma predau? Iti astern ultimul as din maneca: ar urmat totul ca la carte si a fost zadarnicit. Acum sunt  in costumul supereroului care nu mai are nimic de pierdut. Regulile nu mai inseamna nimic pentru mine pentru ca in lumea actuala binele a generat raul, iar raul a generat o stare temporara de bine. Valorile imi cultiva nebunia si imi vine sa imi iau campii cand totul in jur imi deruleaza filmul neputintei. Devin o fiara si rup lanturile pentru ca dupa atata timp de gust de gol, acum simt flacari in cerul gurii. Cum am putut fi atat de prost  sa pierd atatia ani tinand capul plecat? Si haos in eter. Visul meu pare balonul care a zburat de mult si s-a dezintegrat sub razele binevoitoare ale soarelui. Am acceptat jobul lupului paznic la oi. Va reveni si randul mei sa am o ultima mutare.

Stadiul Negru: Angoasa in cerc vicios. Parea o solutie temporara compromisul si au trecut anii. Parintii au luptat pentru copii de pe meleaguri straine. Tu ai ramas la acelasi loc de munca frustrat dupa repetate incercari de a scoate ce e mai bun din el si in timpul liber de a mai misca angrenajele visului tau. Copiii tai cresc de nerecunoscut si nu stii care dintre voi e mai neinteles pentru ca nu iti impartasesc pretuirile. Serenitatea simti ca o mai poti extrage doar din senilitate. Inima iti e translucida si pare sa nu mai conteze. Te bucuri ca ai piscat momente in viata cand  faceai ce iti placea. Desi nu a fost sa fie, pentru ca ai gresit si ai prioritizat nevoia de supravietuire mediocra in defavoarea nemuririi mizere, tragi linie si faci bilantul: te simti pe alocuri ieftin, pe alocuri focos nuclear si iti dai seama ca si in ultimul stadiu de pesimism ai supravietuit unui adversar temerar in acest basm cinic in care toata lumea castiga: in final se moare.


M-am compromis, dar m-am tratat.
P.S.:  Nici un optimist nu a avut de suferit in urma  redactarii acestui articol.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu