miercuri, 29 ianuarie 2014

Mai putin abstract cu mai mult contact

Mi-am tras ochelarii pe nas si am mijit ochii in monitor. Toata lumea posteaza despre frig, iarna, ger si zapada fie poze, filmulete sau comentarii. Ma simt atat de conectata la realitate, numai cat am vazut un cuplu cum se saruta in zapada si altii cum dezapezesc masinile...

(Nota catre sine: lopata aia de la hornbach face toti banii, cu lanturile sa vad cum stau anul asta ;).... )

Dau ochelarii jos, cobor din pat. Pe la televizor coduri peste coduri, avertismente, oameni care isi fac treaba, oameni care nu isi fac treaba, mai da pe unu' afara din administratie ca l-a luat iarna prin surprindere, trenurile si cursele regulate mai inregistreaza intarzieri, drumuri inchise.

(Nota catre sine: ar trebui sa combin o saniuta la o saniuta, cred ca ceolofanul si farasul de anul trecut  au ramas mostra de muzeu impreuna cu bucati din fundul meu tabacit. plus 2 vanatai)

Astia cred ca ma pacalesc, cum Doamne sa fie iadul alb afara? Ma spal pe fata, ma spal pe dinti, ma uit atenta sa vad daca nu au picat doi prin canalizare. Nu, e ok, doar apa este bocna, dintii sunt la locul lor. Incep deja sa tremur mandra ca m-am trezit  fara sa fac atac de cord de la apa rece ca gheata. Convenabil si sfidator de pe marginea geamului de la baie cineva rade suierat de mine.

(Nota catre sine: Vantul doar suiera nu rade, iar zapada nu e nici convenabila, nici sfidatoare, e mai degraba... o sa am o surpriza mai tarziu..uda.. )

Ma echipez in armura de spartan moldovean: manusi, caciula si fular. Ies din casa. Dupa care dau sa ma intorc ca in desenele animate, ca ma izbeste frigu', dar eu nu renunt asa usor si plec darz spre lift. Primele injuraturi printre dinti imi incalzesc cavitatea bucala. Inca nu mi-a sarit tot smaltul. Poate lumea nu e chiar atat de nebuna si o fi iarna afara, dar nu atat de grav.

(Nota catre sine:  zapada-i tare jucausa, te face sa mai derapezi si sa nu uiti sa te distrezi in timp ce umarul iti luxezi.- versuri inspirate din batrani. Cei de pe strada care alunca pe gheata...)

Patinez pan' la metrou. Lumea tremura de dor. De vara evident, caci in perioada caniculara vom fi nostalgici dupa un crivat care iti reconfigureaza fata precum un tablou de Van Gogh. Si senzatia aia misto care doar iarna te umple de...bucurie usor pe crac.... incepi sa nu iti mai simti degetele, picioarele iti sunt grele, chiar daca vantul te ridica pe sus de parca ai avea 15 kg  cu totul, unghiile ti se desprind una cate una, iar cand incerci sa respiri sa te incalzesti ti se lipesc narile sau iti curge nasul.

(Nota catre sine: serveletele umede nu ajuta iarna decat la a-ti transforma nasul intr-un simbol al alcoolismului profesionist- rosu bordo)

In metrou parca esti in Dumbrava Minunata. Numai licheni, muschi si ciripituri razlete cu niscaiva chipuri inlemnite. Ma bucur de un pretios loc liber ca  de ulciorul cu galbeni de la capatul curcubeului si alunec usor spre el pentru ca este numai apa si zapada pe jos, sub binecunoscuta reteta denumita fleoscaiala. Sa fim antisociali zic si sa renegam iarna.

 Dau manusile jos, bag mana dupa casti sa ascultam putina muzica, in timp ce incerc sa inchid radioul care ma anunta din nou...ca este IARNA. Castile nu le simt in urechi, dar se aude ceva care imi incalzeste fata cu un zambet. Bag mana in geanta ca dupa un pocal datator de viata.

Cand sa scot cartea si sa citesc, vitregita imi este soarta si anotimpul imi da iar peste bot... Nu pot da paginile pentru ca nu imi simt degetele. Pana mi se dezamortesc..ajung la destinatie. Afara din metrou stupoare... Tot iarna. Toate dezbaterile din mijloacele foarte bine informate ale mass mediei, singurul subiect de maxima anvergura al zilelor noastre NU este o MINCIUNA. Afara inca NINGE....

Nu ma intelegeti gresit, nu urasc iarna. Doar iubesc caldura si planuiesc sa ma razbun din plin.
Asa ca ia aminte la apelul meu, tu, sus numita IARNA! Te astept pe interval cu orice arma ai in dotare la o confruntare pana cand una dintre noi va ceda! Nu voi arata mila si voi  pogori asupra ta cu sanii, patine, schiuri, placi,  bulgari si oameni in zapada. Te voi lua la tranta in lupta dreapta si cu chilotii uzi de va fi sa ajung acasa, tot nu am sa cedez sub presiunile tale! Iti Jur ca la final nu va ramane decat un singur razboinic in picioare!

(Nota catre sine: Vinul fiert cu scortisoara sau fara, face infrangerile mai suportabile si sabotarile mai aburinde? )


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu